Azi a venit baiatul meu acasa. N-am prea avut timp sa vorbim pentru ca a incercat sa-mi repare calculatorul. Ma bucur cand il vad, dar ma si ingrijorez pentru ca e prea gras.
Sa-l ajute Dumnezeu!
Maine incep serviciul. Nu-mi place, dar n-am ce face!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ca mamă, e normal să fii îngrijorată. Dar... Lasă-l pe el să-şi facă griji pentru numărul de kilograme pe care le are în plus. Bănuiesc că ai şi tu destule griji, doar ale tale.
RăspundețiȘtergereCredeam că eu sînt singura care doreşte o vacanţă prelungită. În ultima vreme îmi place din ce în ce mai puţin să merg la serviciu: e vorba de condiţii, de atmosferă (la cele psiho-sociale mă refer, nu la cele climaterice).
Ei, dar să privim cu optimism în viitor...
Lili - el nu-si prea face griji...altfel ar lua masuri. Sper sa se trezeasca si mai sper ca nora sa ia atitudine! Cuvantul ei ar cantari mult, dar din punct de vedere al siluetei, ea este prea ingaduitoare cu el (zic eu, mama soacra!)
RăspundețiȘtergereLa serviciu as merge cu drag doar pentru elevi. Insa, dupa cum spui si tu, sunt alte lucruri care te scarbesc!
Sa speram ca va fi mai bine!