luni, 24 august 2009

Test gramatică -clasa a IV-a

Citiţi cu atenţie textul:

"Făt-Frumos o asculta fermecat. Glasul ei era pătrunzător şi suna ca o strună de aur. Când a făcut un pas spre dânsa , ea a ridicat degetul şi l-a oprit.
- Să vii şi mâine sară, i-a zis ea zâmbindu-i.
Şi el a venit şi în alte dăţi, când amurgul umple poienile de taină. Şi era fericit cum n-a mai fost altul pe pământ. Iar curtenii lui şi vracii, călcându-i pe urme şi vrând să cunoască şi ei pe zâna cu părul de aur, nu vedeau la izvor decât pe Făt-Frumos singur.
(M. Sadoveanu - Dumbrava minunată)

Cerinţe:
1. Răspundeţi la întrebări:
a) Care sunt personajele textului?
b) Cum suna glasul zânei?
c) Ce i-a cerut ea voinicului?
d) În ce moment al zilei venea Făt-Frumos?

2. Găsiţi cuvinte cu acelaşi sens pentru:
fermecat, a opri, amurg, taină, a vedea.

3. Formulaţi un enunţ cu forma literară a cuvântului "sară".

4. Găsiţi cuvinte cu sens opus pentru:
a face, a ridica, a umple, a veni.

5. Scrieţi două enunţuri în care cuvântul "urme" să aibă alte sensuri decât cel din text.

6. Analizaţi gramatical cuvintele colorate din text.

7. Motivaţi in maxim 5 rânduri de ce curtenii şi vracii nu-l vedeau la izvor decât pe Făt-Frumos.

8. Scrieţi un text de 15-20 de rânduri în care să descrieţi locul întâlnirii dintre Făt-Frumos şi zâna cu părul de aur.

vineri, 7 august 2009

Doi prieteni

Şi astăzi, ca în fiecare zi de vară, Furnicuţa- Hărnicuţa îşi strânge provizii pentru iarna ce va să vină. Acum cară un bob de grâu spre muşuroiul în care suratele îl vor aşeza ca pe-o comoară.
Pe cărare se întâlneşte cu greieraşul Pierde-Vară.
- Bună, furnico! Cât mă bucur să te văd! A trecut mult timp de când nu ţi-am mai văzut chipul.
- Daaa...cred şi eu! A trecut un secol! zise furnica plecată sub povara bobului.
- Dragă furnicuţo, nu glumi! Sunt aşa bucuros că ne-am întâlnit, încât te invit la o petrecere!
- Nici gând! Eu nu-mi văd capul de treburi, iar tu te gândeşti la petrecere?!
- Te rog mult! Îţi promit că nu vei regreta, insistă greierele cu ochi de înger.
- Bine, fie! Trebuie să ne mai şi distrăm, se învoi furnica. Ajută-mă să duc mâncarea la muşuroi şi apoi vom merge şi la petrecere. Greieraşul s-a învoit, deşi nu-i prea ardea de treabă.
După ce au terminat munca cei doi au pornit spre o movilă care se zărea în depărtare, dar care lor li se părea un adevărat munte.
La un moment dat au ajuns la un hotel. Au văzut o poartă cu totul şi cu totul de aur, presărată cu diamante. Nişte trandafiri roşii ca focul cu nişte feţe curioase acopereau poarta pe dinăuntru şi pe dinafară.
Pe iarba asemănătoare cu nişte smaralde măcinate au văzut o petrecere grozavă. Era o nuntă. Toată lumea cânta şi se distra.
Mireasa avea o rochie minunată! Parcă supuşii Iernii s-au adunat şi s-au lipit unii de alţii pentru a croi vestimentaţia. Bluziţa era din caşmir, mânecile din mătase, iar fusta era din voaluri diafane.
Domnişoara de onoare era o lalea cu o fustă multicoloră şi cu fundiţe verzi.
Pe mese erau întinse bucate alese din care invitaţii se serveau cu poftă.
Cum să reziste greieraşul nostru? Pofticios din fire a intrat într-o farfurie. Nici n-a apucat bine să guste din mâncarea care i-a făcut cu ochiul şi s- a trezit în lingura unei domnişoare.
Văzând pericolul în care se afla prietenul ei, furnica s-a urcat pe mâna fetei şi a ciupit-o. De durere, aceasta a pus lingura la loc şi a început să caute gângania care i-a întrerupt ospăţul. Dar furnica se ascunsese într-o cută a rochiei şi căutarea a fost zadarnică.
Între timp, greieraşul a ieşit din farfurie şi s-a aşezat la umbra unei zambile frumos mirositoare.
Acolo l-a găsit furnica. L-a certat pentru nesăbuinţa lui, iar neastâmpăratul cu ochi de smoală şi-a cerut iertare pentru că i-a stricat ziua prietenei.
Şi acum, ca de fiecare dată, furnica l-a iertat în schimbul unei serenade.

joi, 6 august 2009

Sinonime ( bă - bu)

bătălie -luptă
bătăuş - scandalagiu
bătrân - vârstnic, moş
băţos - drept, ţeapăn, îngâmfat
beci - pivniţă
becisnic - slăbănog, neputincios, bolnăvicios
belşug - bogăţie, abundenţă
benefic - profitabil, binefăcător
a beneficia - a profita
beneficiu - profit, câstig
bestial - animalic, sălbatic, fioros
bestie - fiară
bezmetic - zăpăcit, năuc
beznă - întuneric
bidiviu - cal
bijuterie - giuvaer
binecrescut - cuviincios
bir - tribut
birjar - vizitiu
a birui - a învinge, a înfrânge, a bate
biruitor - învingător
bizar - ciudat, straniu
a se bizui - a se încrede, a se baza
bâlci - târg
bârlog - vizuină
blagoslovit - binecuvântat
blajin - blând, omenos, paşnic
blazat - indiferent, dezgustat
blestemat - rău, neprielnic, duşmănos
a bloca - a închide, a izola
blond - bălai
boală - maladie, afecţiune, beteşug
boare - adiere
a boci - a plânge
a bodogăni - a bombăni
bogăţie - abundenţă
boier - nobil
bostan - dovleac
bosumflat - îmbufnat, ursuz, botos
bou - taur
brav - viteaz, curajos, îndrăzneţ
bravo - excelent, minunat, foarte bine
brusc - subit
buclă - zuluf, cârlionţ
bucluc - belea, încurcătură, necaz, discordie, ceartă
bucuros - vesel, satisfăcut
bufon - măscărici
buimac - zăpăcit, năuc, ameţit
burzuluit - mânios, supărat, enervat, revoltat
busculadă - înghesuială, învălmăşeală
a da buzna - a năvăli, a se repezi

duminică, 2 august 2009

Disputa

Pe prispa casei, o vrăbiuţă cu penele vâlvoi aduna repede resturile din hrana unui motan tigrat, în timp ce-şi arunca în dreapta şi în stânga ochii ca două boabe de piper.
Tigratul o privea şi se gândea cum să o pedepsească pentru îndrăzneala ei. A ţâşnit pe neaşteptate spre farfuria din care se ospăta intrusa şi şi-a întins labele cu ghearele scoase din perniţele moi. Dar vrăbiuţa a fost mai rapidă şi motanul a rămas cu buza umflată. Supărat, se tot gândea cum să-i vină de hac obrăznicuţei.
Nici nu a observat că seara a sosit şi cerul şi-a pus salbă neagră şi colier auriu de parcă ar fi avut loc o înmormântare pe tărâmul magic al stelelor. S-a întins leneş şi a adormit. S-a trezit târziu când soarele îmbrăcat cu strai prelins cu strălucire de aur se ridicase pe cer, iar florile suave si roşii îşi arătau bluziţele multicolore şi pantalonii verzi ca nişte adevărate fotomodele ce erau.
Vasul cu lapte şi pâinea înmuiată îl aşteptau. După ce şi-a făcut toaleta, s-a îndreptat spre farfurie. De data aceasta surpriza a fost mai mare. Nu o vrăbiuţă, ci mai multe ciuguleau din pâinea care i se cuvenea lui.
Pasămite, vrăbiuţa îsi adusese şi suratele.
În timp ce le privea, motănelul îşi spunea în gând: "Parcă ar fi nişte femei care stau la cafea şi la taclale cum stă stăpâna mea cu amicele ei. Îşi bat joc de mine! Ei, las că le aranjez eu!"
A sărit spre ele şi le-a spus:
- Joaca s-a terminat! Am răbdat destul!
- Ooo, ba abia a început , zise ironic vrăbiuţa şi, ca la un semn, toate şi-au luat zborul.
Motanul s-a luat după ele. Au trecut pe lângă copacul cu cercei de diamant şi au ajuns în grădină. Acolo, pisoiul a tăiat cu ghearele lui tulpinile florilor.
Văzând soarta nevinovatelor, vrăbiuţele s-au oprit şi au încercat să poarte o discuţie cu motanul furios.
- De ce eşti aşa rău? l-a întrebat vrabia, iar din ochii ei au căzut două perle fierbinţi parcă încălzite de firele galbene ale soarelui. Suntem şi noi nişte făpturi şi vrem să trăim. Nu am avut noroc aşa ca tine să avem o stăpână care să ne ofere mâncare în fiecare zi. Ne străduim mult să supravieţuim. Mâncăm insecte, dar hrana pe care o primeşti tu ne atrage. E cu totul altceva şi noi suntem pofticioase! N-ai vrea să ne laşi şi nouă măcar câteva firimituri după ce mănânci ?
În schimb, promitem să nu ne atingem de vasul tău înainte ca tu să te saturi şi să-ţi cântăm ori de câte ori vrei.
Motanul le-a ascultat şi a înţeles că au şi ele dreptatea lor.
Aşa s-a încheiat disputa şi înţelegerea a fost respectată de toţi.

sâmbătă, 1 august 2009

O întâmplare

Într-o dimineaţă însorită de vară Maria a hotărât să-i facă o casă păpuşii sale.
A cules surcele, a rupt câteva frunze de un verde crud şi a început construcţia. I-a făcut pereţi din lemn uscat, o uşă micuţă şi nişte ferestre largi prin care să intre razele calde ale soarelui. Din frunze pictate a confecţionat feţe de masă şi covoraşe. Pentru pătuţ a căutat o salteluţă din muşchi.
Eforturile ei au dat roade: păpuşa cu ochi albaştri ca marea are acum un adevărat palat în care poate să se odihnească. Mulţumită, Maria a intrat în bucătărie. Pe când mânca din prăjiturile gustoase ale bunicii a auzit un zgomot. Era vântul care a dărâmat casa păpuşii.
Maria s-a repezit afară şi a început să-l certe pe nemilosul care i-a lăsat prietena fără adăpost.
- De ce mi-ai dărâmat căsuţa? Ştii cât am muncit la ea? i-a spus fetiţa furioasă, în timp ce lacrimi ca nişte perle i se prelingeau pe obrajii roşii ca focul.
- Scuză-mă, dar asta e meseria mea, trebuie să mă plimb peste tot în lume. N-am ştiut că pot provoca atâta suferinţă! Cum să te ajut? Ştiu! Încearcă să refaci căsuţa şi în timp ce tu vei lucra îţi voi răcori fruntea şi îţi voi cânta.
Maria l-a ascultat cu atenţie. Încet, încet mânia s-a transformat în simpatie.
- Ei, nu eşti chiar aşa rău, a spus ea şi s-a apucat de muncă.

Cucu Adelina, clasa a IV-a